Este mai bine să acţionezi şi să rişti un conflict exterior decât să te abţii şi să creezi cu certitudine un conflict interior!
Ca şi context pentru această ‘axiomă’ să ne imaginăm că avem o problemă oarecare şi dacă am lua atitudine, am spune sau am facem ceva, pentru a o rezolva, ne-ar pune în conflict cu altcineva. Aşteptându-ne la acel conflict suntem puşi în faţa următoarei alegeri: acţionăm, riscând un conflict, sau ne abţinem, pentru a evita conflictul!
Cazul 1: ai decis să acţionezi…
… sunt anumite şanse ca acel conflict, de care te temeai, să nici nu se manifeste, find doar o plăsmuire a imaginaţiei tale pe baza fricilor din dotare, nu pe realitate! Ca urmare afli că lucrurile nu stau aşa cum credeai tu şi ai ocazia să-ţi actualizezi sistemul de credinţe, urmând să trăieşti mai adecvat realităţii.
… dacă totuşi se manifestă conflictul, observându-l cu atenţie ai ocazia să te înţelegi mai bine şi să-ţi întelegi mai bine interlocutorul! Ţi se oferă un punct de vedere diferit de al tău şi poţi să înţelegi problema mai bine / altfel, DAR eşti capabil să angajezi în conflict toate calităţile şi capacităţile pe care le deţii, deoarece nu te-ai dezechilibrat abţinându-te. Astfel ai şanse reale să găseşti o rezolvare problemei tale! Şi chiar dacă nu o rezolvi, măcar eşti împăcat că ai încercat şi ai făcut ce ţinea de tine.
În ambele cazuri ţi-ai confruntat o frică şi ca urmare ai început să o vindeci…
Cazul 2: ai ‘decis’ să te abţii… cel mai adesea din cauza unor frici mascate de tot felu de pretexte care te pun în superioritate morală în propria-ţi minte, gen “cel mai deştept cedează!” / “nu merită efortul…” / “ce rost are?” etc sau o frică autentică de consecinţe, retaliere.
… Şansele să-ţi rezolvi problema tind spre ZERO şi Inevitabil urmează un conflict interior! Deci nu doar că nu ţi-ai rezolvat problema iniţială cu celălalt dar ţi-ai mai creat una, cu tine însuţi!
Chiar dacă îl arunci în adâncuri şi nu-l mai vezi nicioadată, acest conflict se adaugă la restul conflictelor interioare şi creşte dezechilibrul interior. Cu cât creşte dezechilibrul interior devii mai incapabil să-ţi utilizezi propriile calităţi şi capacităţi şi ca urmare scad şi mai mult şansele de a-ţi rezolva problema iniţială!
… în plus, odată cu creştere dezechilibrului interior devii mai disfuncţional şi în celelalte aspecte ale vieţii tale!
Un alt factor în această ecuaţie este Stima de Sine. Aceasta creşte atunci când îţi rezolvi o problemă şi devii automat mai încrezător în propriile capacităţi de aţi rezolva şi alte probleme, adică te motivează! Ea însă scade atunci când constaţi că nu eşti în stare să-ţi aperi propriul interes şi automat îţi scade şi încrederea că ai putea rezolva alte probleme… te demotivează, demoralizează.
Cel care se adânceşte în conflicte interioare rareori iese singur din ele, deoarece o problema nu poate fi rezolvată pe nivelul de conştiintă pe care a fost creată, cu atât mai puţin dacă noul conflict îl mai trage pe om în jos. Aici apare nevoia unui ajutor exterior… care poate veni printr-un prieten mai conştient sau printr-un specialist în domeniu. În general asta caută oamenii la diversele cursuri spirituale şi de dezvoltare personală!
Bineînţeles, mă refer la cei cu tendinţe spirituale autentice şi intenţii de auto-vindecare şi auto-perfecţionare sincere! Nu vorbim aici de cei care caută gâlceavă şi trăiesc din energia şi atenţia pe care o fură de la cei pe care îi acroşează prin manevrele lor…
În concluzie, este mai bine să creezi conflictul în exterior decât în interior!
Acestea sunt realizări personale, bazate pe propria experienţa pe un fond de cercetări spirituale şi nu trebuie asimilate fără discernământ 😉
Dacă rezonaţi cu cele spuse mai sus, vă invit să puneţi în practică şi observaţi rezultatul!
Pace nouă! 🙂
Materialele Gardienilor 