Yahweh, Ruach, Kavod

Deşi conţinutul articolului de faţă este de sine stătător, pentru o imagine de ansamblu mai clară recomand lectura articolelor anterioare înaintea acestuia:
Biblia NU vorbeşte despre Dumnezeu
NU avem nici o certitudine privind Biblia… doar ne prefacem

Bibliografia este aceeaşi :

Ştim că nu ştim!
‘Deci, să fim conştienţi că singura certitudine pe care o avem este că ştim că nu ştim! Acesta este un fapt. Nici măcar nu ştim cum se pronunţa Biblia când a fost scrisă. În acele timpuri când s-au întâmplat mare parte din evenimentele din Biblie şi mai ales cele esenţiale, ebraica nici nu exista ca limbă… În timpul Exodului, în deşert, Moise nu a vorbit Ebraica! […] câteva secole mai târziu Ebraica a început să prindă contur, ea fiind de fapt o sub-feniciană transformată. Acum puteţi înţelege de ce singura certitudine este că nu ştim. Cu această înţelegere care ne dă o mare linişte 🙂 hai să ascultăm textul…’[4]

Yahweh
‘Biblia zice că invocarea numelui Yahweh a început pe timpul lui Enos, nepotul lui Adam şi Eva. Asta înseamnă că până atunci, ceilalţi, Adam, Eva, Cain, Abel şi Seth nu l-au invocat. Nu ştim dacă nu îl invocau pentru că nu-l ştiau sau pentru că nu era nevoie, Yahweh fiind prezent printre ei. Ce ştim cu siguranţă este că în acele vremuri limba Ebraică nu exista. Deci în ce limbă s-a prezentat acesta lui Enos? Facem un salt din grădina Edenului şi-l urmărim pe Moise cu poporul lui în deşertul Sinai. Moise urcă pe munte şi zice: “facem un pact şi trebuie să-i conving pe cei de jos să te urmeze doar pe tine dintre toţi Elohimii (Moise era absolut conştient că sunt mulţi Elohimi cu care ar putea colabora. Să zicem că s-au ales reciproc) Te rog fii amabil şi spune-mi, cum te cheamă?” Acesta spune celebra frază “Ehyeh asher Ehyeh” care este tradusă filologic în multe moduri, cel mai cunoscut fiind “Eu sunt Cel ce sunt”. Iar apoi spune “apropos, mă cheamă acel sunet pe care îl reţinem ca Yahweh”. Dar limba ebraică nu exista încă, deci în ce limbă a zis-o? Limba proprie? Moise şi toţi ceilalţi, care trăiseră secole în Egipt şi tocmai ieşiseră de acolo, cu siguranţă vorbeau limba vorbită în Egipt… despre care nu ştim sigur dar am putea considera că era o formă de Amarită.

Deci, avem un cuvânt care nu ştim cum a fost pronunţat iniţial şi ca urmare nu ştim nici ce înţeles avea, care a fost scris secole mai târziu într-o limbă (consoanele ebraice) care nici măcar nu exista când a fost pronunţat, şi ştim doar cum a fost pronunţat în perioada lui Carol cel Mare. Despre acest cuvânt s-a dezlănţuit un potop de cercetări în încercarea de a înţelege ce a vrut să spună acel tip când a spus “Yahweh”. Întrebarea este: Dacă nu însemna absolut nimic?”

Pentru a înţelege mai bine ce vreau să spun să facem următorul exerciţiu. Să presupunem că în urma unui ordin superior trebuie să plec în Papua Noua Guinee şi să contactez unul din popoarele băştinaşe ca să construiesc acolo un fel de stăpânire / domnie. Dacă reprezentantul lor, pe care eu l-am ales, mă întreabă la un moment dat “Da, bine, dar cum te cheamă?” i-aş răspunde “Mauro”, ceea ce în limba lor nu înseamnă absolut nimic. Dacă ei au o limbă construită din consoane el va scrie “MR”. Secole mai târziu, nişte exegeţi nativi încep să-şi pună întrebări: “oare ce a vrut să zică când a pronunţat acel sunet?” şi “oare cum se pronunţă” … şi apoi încep să introducă semnificaţie. Alte secole mai târziu apar alţi exegeţi, străini de data aceasta şi ei, la rândul lor, încep să speculeze încercând să găsească înţelesul unui sunet pe care l-am pronunţat în italiană, care în limba băştinaşilor nu înseamna absolut nimic dar pe care l-au înregistrat prin cele două consoane “MR”. În cazul nostru există o circumstanţă agravantă în plus şi anume că în clipa în care acel cuvânt a fost pronunţat nici măcar nu exista limba în care a fost scris mai târziu! Vă da­ţi seama câtă siguranţă putem avea în interpretarea cuvântului “Yahweh” atât din punct de vedere filologic cât şi ezoteric!? Cuvântul care a devenit “numele de nepronunţat” etc… poate nu înseamnă absolut nimic! Ar putea fi exact ca “Mauro” pentru băştinaşii din Papua Noua Guinee. Deci singura certitudine pe care o putem avea este că ştim că nu ştim… şi că toate adevărurile presupuse ar fi mai bine să rămână presupuse.[4]

Mit şi legendă vs adevăr divin
‘Toate poveştile despre origini nu sunt altceva decât copii re-elaborate ale unor texte antice Sumerian-Akkadiene sau Feniciene. În special Geneza este copiată din Atrahasis, Enuma Elish şi Epopeea lui Gilgamesh. Când studiem la şcoală istoria sumeriană suntem învăţaţi că acestea sunt doar alegorii, mituri şi legende. Însă Geneza ne este prezentată ca “adevăr inspirat de Dumnezeu”. Deci am ajuns în situaţia absurdă în care susţinem că originalele sunt mituri, iar copiile sunt adevărul inspirat de Dumnezeu.’[1]

“RUACH” ≠ “spirit”
“Elohim’s RUACH” adică “God’s Ruach” a fost tradus / interpretat în Biblie ca “spiritul lui Dumnezeu” de unde rezultă că Ruach înseamnă “spirit”… DAR termenul Ruach nu înseamnă spirit, ci vânt sau orice zboară cu viteză şi produce vânt. Semnificaţia de “spirit” a fost adăugată în elaborările teologice ulteioare când a fost creată figura lui Dumnezeu.

Cuvântul ebraic Ruach a fost moştenit de la sumerieni care scriau cu pictograme, grafic, nu cu litere. Nu există nici un dubiu că evreii şi sumerienii vorbeau despre acelaşi lucru. Pictograma desenată de cei care au văzut acest Ruach cu ochii lor, arată aşa:

ruach

‘Să presupunem că nu ştim ce reprezintă pictograma… Ce vedem în ea? Generic vorbind este un “obiect plutind deasupra apei”. Din moment ce nu ştim ce este acest obiect, pentru a nu greşi, vom împrumuta numele direct de la Vatican. În ultima ediţie a “Lexicon Recentis Latinitatis”, publicată de “Libreria Editrice Vaticana”, în care se introduc neologismele latine au fost adăugaţi umătorii termeni:

  • “navis sideralis” adică “navă stelară (spaţială)”.
  • “aeria navis”, adică “aeronavă”
  • “aerus viator” adică “astronaut”
  • acronimul R.I.V adică “res inexplicabile volentes” adică OZNuri.

Deci îi vom spune OZN!

În Geneza 1:1 scrie “La început Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul” iar în Geneza 1:2 scrie“[…]Duhul lui Dumnezeu (Ruach) Se purta (plutea) pe deasupra apelor.” Doar că Ruach este ce vedem în pictogramă, nu “spirit”/”duh”! Pentru “a pluti” s-a folosit termenul “melaphet”, folosit şi în alte părţi ale Bibliei, având semnificaţia zborului specific păsărilor prădătoare când se lasă purtate de vânt fără a-şi mişca aripile.’[4]

Deci “la început” de tot (Geneza 1:2) acest OZN plutea deasupra apei asemeni unor păsări purtate de vânt!

Dacă l-ai fi întâlnit pe Dumnezeu… i-ai fi cerut cartea de vizită?
Revenim pe muntele Sinai… Yahweh nu putea să apară şi să spună pur şi simplu „Eu sunt Dumnezeu” iar interlocutorul să zică ”Ah, da, în regulă”. Dimpotrivă, de fiecare dată când se prezenta (şi asta scrie în Biblie) el trebuia să-şi prezinte CV-ul, cartea de identitate, adică trebuia să se identifice, deoarece el era unul dintre mai mulţi Elohimi. Astfel că de fiecare dată era nevoit să spună „eu sunt cel care a făcut asta şi aia, eu sunt cel care s-a întâlnit cu cutare…” De fiecare dată! Evident asta nu era suficient deoarece Moise, pentru a se asigura că acesta este capabil să-şi onoreze promisiunile, i-a spus de fapt: „trebuie să-i conving pe cei de jos (care între tip începuseră să venereze alt zeu şi îşi făcuseră statuia aurită reprezentând un viţel) să te urmeze pe tine şi nu pe ceilalţi. Deci trebuie să fiu eu convins mai întâi (evident că nu spui asta Dumnezeului Unic şi transcendent, ci unui stăpânitor local, unul din mulţi) de aceea am nevoie să-ţi văd (chestia care în Biblie în general o găsim menţionată ca) GLORIA”. Legat de asta vă spun că cuvântul GLORIE a fost elaborat mai târziu. Termenul ebraic este KAVOD care înseamnă „Obiect greu care conferă putere[4]

“KAVOD” ≠ “SLAVA” /“GLORIA” lui Dumnezeu
‘”Am nevoie să-mi arăţi KAVOD-ul, obiectul greu care-ţi conferă putere”, zice Moise. Răspunsul vine ”În regulă, dar să ştii că dacă trec prea aproape de tine cu Slava / Gloria mea (KAVOD), te va ucide…” Putem trage de aici câteva concluzii: Slava / Gloria lui Dumnezeu ucide, DAR ucide doar dacă ajunge aproape de om, deoarece îl va ucide pe Moise dar nu şi pe cei care se aflau la 600 de metri mai jos. Dumnezeu nu este capabil să controleze efectul propriei “Slave” / “Glorii”, deoarece el spune ”dacă mă apropii prea tare te va ucide, iar eu nu pot împiedica asta”. Pentru a evita moartea lui Moise îl trimite să se ascundă într-o despicătură în stâncă, de unde rezultă că nişte stânci sunt capabile să controleze efectul “Slavei” / “Gloriei” lui Dumnezeu şi să-l protejeze pe Moise. Asta zice foarte clar în Biblie. Nu există nici un dubiu.

Moise se ascunde în despicătură şi Yahweh trece cu KAVOD-ul. Moise supravieţuieşte dar se alege cu o arsură pe faţă. Biblia spune că era nevoit să poarte un voal deoarece nu putea sta la soare cu arsura de pe faţă şi putea să dea jos voalul doar când intra în cortul lui (unde nu-l mai bătea soarele, adică era în umbră). Toţi cei care am fost arşi de soare ştim cum e asta. Fizicianul amintit mai sus a explicat că aşa funcţionează motoarele cu plasmă. Dacă ar fi fost radiat Moise ar fi murit oricum, deci nu erau radiaţii (n.tr. nucleare). În schimb motoarele cu plasmă generează microunde. Dacă ajungi în proximitatea unei raze de microunde vei fi ars imediat dar dacă te ascunzi microundele nu te vor lovi.

Când Elohimul a cerut să i se construiască locuinţa în deşert le spune celor care erau responsabili că pot intra numai în anumite momente specifice şi că atunci când sosea cu KAVOD-ul lui nimeni nu avea voie să fie înăuntru altfel vor muri. Când cei doi fii ai lui Aaron intră pentru a aduce o ofrandă neprogramată ei sunt arşi pe loc. Din nou ’Dumnezeu’ nu ţine cont de intenţiile celor doi. Biblia zice că au murit pentru că au făcut ceva ce nu li s-a cerut… nu pentru că au făcut ceva rău. Imediat după asta Elohimul îi zice lui Moise ”Aminteşte-i lui Aaron că nu poate intra în locuinţa mea COL MEHOD (adică ”oricând”) dacă nu vrea să moară”.. pentru că uneori cine era înăuntru murea, iar Elohimul nu putea face nimic pentru a împiedica asta.’[4]

Leviticul 19: “19. Legea Mea să o păziţi; […] cu haină ţesută din felurite torturi, de lână şi de în, să nu te îmbraci.” Omul se poate întreba: “Adică dacă port o bluză de bumbac şi lână, îl voi supăra pe Dumnezeu?Nu. În zona interioară din casa lui se întâmplau lucruri foarte periculoase, unde puteai să mori dacă intrai la un moment nepotrivit, fără posibilitatea de scăpare, deoarece acolo se întâmplau lucruri pe care oamenii nu trebuiau să le vadă. Cei care aveau permisiunea de a intra aici trebuiau să-şi acopere corpul în întregime cu pânză de in. Asta este descris cu precizie. Ştiţi ce proprietăţi are inul relativ la electricitate? De exemplu, protejează împotriva electricităţii statice. Dacă amestecăm lână în in această proprietate se pierde. Deci, dacă cineva purta amestec de lână cu in se supunea unui risc, mai ales când intra acolo. De aceea trebuiau să se îmbrace numai în in.

Avem o listă întreagă de astfel de indicaţii. Acestea pot fi înţelese citind Biblia şi interpretând ad-literam şi vă garantez că nu este nevoie să inventăm nimic. După asta putem stabili dacă ce scrie în Biblie este adevărat sau fals. Eu vă spun “Iată, asta scrie în Biblie!” NU vă spun adevărul, adevărul absolut, pentru că nu-l cunosc. Dacă asta vreţi mergeţi la cei care-l ştiu. Uşa mea este ultima la care să bateţi în acest scop. Eu fac cel mai stupid lucru din această lume, vă spun “uite ce scrie în Biblia din casa voastră”. Apoi faceţi ce vreţi. Dacă în Biblie scrie că acest perete este roşu, eu vă voi spune “Biblia spune că acest perete este roşu”. Asta nu înseamnă că peretele este într-adevăr roşu. Dar eu vă spun că în Biblie scrie asta. Apoi observăm împreună că peretele este alb şi stabilim că Biblia spune prostii. Nici o problemă. Luăm la cunoştinţă acest lucru. Treaba mea este să vă spun că Biblia spune că peretele este roşu, apoi voi decideţi să credeţi sau nu.’[3]

[Update 07.06.2017] Biblia Ortodoxă Română foloseşte termenul SLAVĂ şi nu GLORIE cum se foloseşte în traducerile Bibliei în limba engleză. Posibil ca traducerile catolice, respectiv protestante să folosească Glorie, dar nu stau să cercetez deoarece nu face nici o diferenţă. Mesajul e acelaşi şi se înţelege. Actualizez ultima porţiune a acestui articol adăugând termenul “Slavă”.

Advertisements

3 thoughts on “Yahweh, Ruach, Kavod

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s