Biblia: “Crearea” / “Facerea” omului prin inginerie genetică

Bibliografia este aceeaşi :

Articolul de faţă este traducere adaptată din materialul de referinţă [4], mai puţin paragraful marcat ca fiind din [3].

TSELEM
Toate traducerile ‘tradiţionale’ ale Bibliei spun că am fost creaţi “după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu”. (n.tr. Să ne reamintim din articolele anterioare că acolo unde găsim termenul Dumnezeu în scrierile originale era Elohim, despre care nu se ştie mare lucru. Interesant că în Biblia Ortodoxă scrie “după chipul şi după asemănarea Noastră“.) Traducerea Literală ne spune că am fost creaţi folosind TSELEM al Elohim-ului. De fapt Biblia zice că am fost creaţi “după asemănarea Elohim-ului“ dar “cu ceva material care conţine imaginea lui”. Dicţionarele ebraice editate de rabini spun că TSELEM derivă din verbul TSALAM care înseamnă “a tăia (afară) din” / “a extirpa”. Deci, Biblia zice de fapt că, am fost făcuţi folosind o anumită cantitate de material extirpat care conţine imaginea Elohim-ului. Evident că ne gândim la ADN!

Foarte probabil ca această poveste biblică să fie rezumatul poveştilor de pe tăbliţele sumeriene, în special “Enuma Elish”, unde se vorbeşte despre mitul creaţiei. Însă sumerienii s-au exprimat mult mai precis decât Biblia, pentru că niciodată nu s-au gândit să creeze o religie. Ei nu au construit nici un templu şi nu au vorbit de Zei în sensul în care o facem noi. Cu siguranţă îi respectau şi probabil le era frică de ei pentru că evident aceştia deţineau o cunoaştere şi o tehnologie mult mai avansată şi ca urmare erau mai puternici. Dar nu îi considerau Zei în sensul în care au fost consideraţi pe urmă.

(Dumne/)Zeu(i) infailibil(i)?
Deci, sumerienii ştiind că aceştia nu erau Zei infailibili, nu au avut nici un fel de scrupule să vorbească despre erorile / greşelile acestora. Ei ne povestesc, cu acurateţe mai mare decât ‘gândirea monoteistă’, inserată ulterior în Biblie, că indivizii aceştia au făcut o grămadă de încercări eşuate înainte să obţină sclavul perfect. Adică au făcut multe greşeli!

Dacă vă amintiţi de povestea oii clonate Dolly, la un moment dat apare ştirea că într-un laborator din Edinburgh s-a reuşit clonarea unei oi, DAR nu ni s-a spus că au avut 240 de încercări nereuşite înainte să obţină clona perfectă. Nu e un număr inventat şi este de înţeles că au făcut 240 de experimente eronate până au obţinut produsul final dorit. La fel s-a întâmplat şi cu clonele produse de Zeii sumerieni… una nu putea reţine urina, alta nu putea închide ochii, alta avea coloana strâmbă, alta nu avea organe genitale, alta nu putea mânca etc. Se pare că cea mai oribilă clonă o fost creată tocmai cu sângele / materialul genetic al lui Enki, şeful zeilor… relatează tăbliţele sumeriene, conform lui Giovanni Pettinato. Nu vorbim de un sumerolog ‘alternativ’ cum ar fi Zacharia Sitchin (n.tr sursă de inspiraţie pentru mulţi căutători), ci de un academician, preşedintele Comisiei Europene pentru crearea unui dicţionar Sumerian, deci o autoritate mondială indiscutabilă. 

Nimeni nu este atât de prost încât să ‘creeze’/ inventeze astfel de zei, să-i adore şi în acelaşi timp să zică despre ei că  ne-au creat prin ‘încercare şi eroare’ deşi puteau pocni din degete şi se făcea.

‘Să pretindem că Biblia spune o poveste concretă. Din fericire o parte a ştiinţei oficiale consideră în mod serios idea că Biblia spune o poveste adevărată, mai ales în ceea ce priveşte modul în care am fost creaţi, prin inginerie genetică. Să ne amintim de clonarea oiţei Dolly în 1997. Acest lucru a determinat evident probleme etice ridicate de posibilitatea clonării umane. Ca urmare au fost intervievaţi filozofi, gânditori, experţi de bioetică, oameni de ştiinţă, reprezentanţi religioşi etc. Când i-au intervievat pe rabini… ştiţi ce a spus profesorul Safran, profesor de medicină etică la Universitatea Ebraică din Ierusalim: Clonare? Care-i problema? Biblia a ştiut dintotdeauna despre aşa ceva, doar vedeţi crearea lui Adam şi Eva”. Ei au ştiut dintotdeauna că Biblia spune asta. Dintotdeauna. La acel forum de care vă spuneam mai devreme scriau „evreii au ştiut dintotdeauna că Biblia vorbeşte despre inginerie genetică, prin TALMUD”’.[3]

OLARUL
Foarte probabil ca sumerienii să ne fi spus povestea aşa cum a fost (evident cu instrumentele ligvistice, conceptuale şi culturale de care dispuneau), iar Biblia a făcut un rezumat, sau mai bine zis două deoarece ştiţi că legat de facerea omului (‘facerea’, deoarece ‘crearea’ este un termen total greşit) există povestea de mai sus şi cea în care Dumnezeu este prezentat ca olar, care modelează lut / argilă, nu-i aşa? Geneticienii cunosc importanţa argilei ca şi catalizator în procesul de combinare a acizilor nucleici, ADN şi ARN. Ca urmare povestea în care Dumnezeu este prezentat ca olar nu este deloc mitică. Este de fapt aceeaşi poveste văzută din altă perspectivă. În timp ce prima poveste ne spune că am fost creaţi din TSELEM-ul (ADN-ul) Elohim-ului, a doua poveste ne spune că Elohimii au acţionat asupra AFAR-ului adică asupra prafului sau argilei prezente pe Pământ. AFAR vine din acadianul TIKIT şi are două semnificaţii, ‘argilă’/lut şi ‘ceva ce conţine forma’, deoarece argila / lutul poate fi modelat şi poate păstra o formă. Deci această a doua poveste este văzută din punctul de vedere al ADN-ului umanoid care era prezent pe Pământ.

Astfel, cele două poveşti considerate tradiţional diferite, deoarece nu puteau fi explicate din punct de vedere teologic, interpretate în acest fel şi mai ales în paralel cu poveştile sumeriene ne relatează de fapt o singură poveste! Nu există nici o contradicţie, din contră, ele se completează.

Advertisements

Yahweh, Ruach, Kavod

Deşi conţinutul articolului de faţă este de sine stătător, pentru o imagine de ansamblu mai clară recomand lectura articolelor anterioare înaintea acestuia:
Biblia NU vorbeşte despre Dumnezeu
NU avem nici o certitudine privind Biblia… doar ne prefacem

Bibliografia este aceeaşi :

Ştim că nu ştim!
‘Deci, să fim conştienţi că singura certitudine pe care o avem este că ştim că nu ştim! Acesta este un fapt. Nici măcar nu ştim cum se pronunţa Biblia când a fost scrisă. În acele timpuri când s-au întâmplat mare parte din evenimentele din Biblie şi mai ales cele esenţiale, ebraica nici nu exista ca limbă… În timpul Exodului, în deşert, Moise nu a vorbit Ebraica! […] câteva secole mai târziu Ebraica a început să prindă contur, ea fiind de fapt o sub-feniciană transformată. Acum puteţi înţelege de ce singura certitudine este că nu ştim. Cu această înţelegere care ne dă o mare linişte 🙂 hai să ascultăm textul…’[4]

Yahweh
‘Biblia zice că invocarea numelui Yahweh a început pe timpul lui Enos, nepotul lui Adam şi Eva. Asta înseamnă că până atunci, ceilalţi, Adam, Eva, Cain, Abel şi Seth nu l-au invocat. Nu ştim dacă nu îl invocau pentru că nu-l ştiau sau pentru că nu era nevoie, Yahweh fiind prezent printre ei. Ce ştim cu siguranţă este că în acele vremuri limba Ebraică nu exista. Deci în ce limbă s-a prezentat acesta lui Enos? Facem un salt din grădina Edenului şi-l urmărim pe Moise cu poporul lui în deşertul Sinai. Moise urcă pe munte şi zice: “facem un pact şi trebuie să-i conving pe cei de jos să te urmeze doar pe tine dintre toţi Elohimii (Moise era absolut conştient că sunt mulţi Elohimi cu care ar putea colabora. Să zicem că s-au ales reciproc) Te rog fii amabil şi spune-mi, cum te cheamă?” Acesta spune celebra frază “Ehyeh asher Ehyeh” care este tradusă filologic în multe moduri, cel mai cunoscut fiind “Eu sunt Cel ce sunt”. Iar apoi spune “apropos, mă cheamă acel sunet pe care îl reţinem ca Yahweh”. Dar limba ebraică nu exista încă, deci în ce limbă a zis-o? Limba proprie? Moise şi toţi ceilalţi, care trăiseră secole în Egipt şi tocmai ieşiseră de acolo, cu siguranţă vorbeau limba vorbită în Egipt… despre care nu ştim sigur dar am putea considera că era o formă de Amarită.

Deci, avem un cuvânt care nu ştim cum a fost pronunţat iniţial şi ca urmare nu ştim nici ce înţeles avea, care a fost scris secole mai târziu într-o limbă (consoanele ebraice) care nici măcar nu exista când a fost pronunţat, şi ştim doar cum a fost pronunţat în perioada lui Carol cel Mare. Despre acest cuvânt s-a dezlănţuit un potop de cercetări în încercarea de a înţelege ce a vrut să spună acel tip când a spus “Yahweh”. Întrebarea este: Dacă nu însemna absolut nimic?”

Pentru a înţelege mai bine ce vreau să spun să facem următorul exerciţiu. Să presupunem că în urma unui ordin superior trebuie să plec în Papua Noua Guinee şi să contactez unul din popoarele băştinaşe ca să construiesc acolo un fel de stăpânire / domnie. Dacă reprezentantul lor, pe care eu l-am ales, mă întreabă la un moment dat “Da, bine, dar cum te cheamă?” i-aş răspunde “Mauro”, ceea ce în limba lor nu înseamnă absolut nimic. Dacă ei au o limbă construită din consoane el va scrie “MR”. Secole mai târziu, nişte exegeţi nativi încep să-şi pună întrebări: “oare ce a vrut să zică când a pronunţat acel sunet?” şi “oare cum se pronunţă” … şi apoi încep să introducă semnificaţie. Alte secole mai târziu apar alţi exegeţi, străini de data aceasta şi ei, la rândul lor, încep să speculeze încercând să găsească înţelesul unui sunet pe care l-am pronunţat în italiană, care în limba băştinaşilor nu înseamna absolut nimic dar pe care l-au înregistrat prin cele două consoane “MR”. În cazul nostru există o circumstanţă agravantă în plus şi anume că în clipa în care acel cuvânt a fost pronunţat nici măcar nu exista limba în care a fost scris mai târziu! Vă da­ţi seama câtă siguranţă putem avea în interpretarea cuvântului “Yahweh” atât din punct de vedere filologic cât şi ezoteric!? Cuvântul care a devenit “numele de nepronunţat” etc… poate nu înseamnă absolut nimic! Ar putea fi exact ca “Mauro” pentru băştinaşii din Papua Noua Guinee. Deci singura certitudine pe care o putem avea este că ştim că nu ştim… şi că toate adevărurile presupuse ar fi mai bine să rămână presupuse.[4]

Mit şi legendă vs adevăr divin
‘Toate poveştile despre origini nu sunt altceva decât copii re-elaborate ale unor texte antice Sumerian-Akkadiene sau Feniciene. În special Geneza este copiată din Atrahasis, Enuma Elish şi Epopeea lui Gilgamesh. Când studiem la şcoală istoria sumeriană suntem învăţaţi că acestea sunt doar alegorii, mituri şi legende. Însă Geneza ne este prezentată ca “adevăr inspirat de Dumnezeu”. Deci am ajuns în situaţia absurdă în care susţinem că originalele sunt mituri, iar copiile sunt adevărul inspirat de Dumnezeu.’[1]

“RUACH” ≠ “spirit”
“Elohim’s RUACH” adică “God’s Ruach” a fost tradus / interpretat în Biblie ca “spiritul lui Dumnezeu” de unde rezultă că Ruach înseamnă “spirit”… DAR termenul Ruach nu înseamnă spirit, ci vânt sau orice zboară cu viteză şi produce vânt. Semnificaţia de “spirit” a fost adăugată în elaborările teologice ulteioare când a fost creată figura lui Dumnezeu.

Cuvântul ebraic Ruach a fost moştenit de la sumerieni care scriau cu pictograme, grafic, nu cu litere. Nu există nici un dubiu că evreii şi sumerienii vorbeau despre acelaşi lucru. Pictograma desenată de cei care au văzut acest Ruach cu ochii lor, arată aşa:

ruach

‘Să presupunem că nu ştim ce reprezintă pictograma… Ce vedem în ea? Generic vorbind este un “obiect plutind deasupra apei”. Din moment ce nu ştim ce este acest obiect, pentru a nu greşi, vom împrumuta numele direct de la Vatican. În ultima ediţie a “Lexicon Recentis Latinitatis”, publicată de “Libreria Editrice Vaticana”, în care se introduc neologismele latine au fost adăugaţi umătorii termeni:

  • “navis sideralis” adică “navă stelară (spaţială)”.
  • “aeria navis”, adică “aeronavă”
  • “aerus viator” adică “astronaut”
  • acronimul R.I.V adică “res inexplicabile volentes” adică OZNuri.

Deci îi vom spune OZN!

În Geneza 1:1 scrie “La început Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul” iar în Geneza 1:2 scrie“[…]Duhul lui Dumnezeu (Ruach) Se purta (plutea) pe deasupra apelor.” Doar că Ruach este ce vedem în pictogramă, nu “spirit”/”duh”! Pentru “a pluti” s-a folosit termenul “melaphet”, folosit şi în alte părţi ale Bibliei, având semnificaţia zborului specific păsărilor prădătoare când se lasă purtate de vânt fără a-şi mişca aripile.’[4]

Deci “la început” de tot (Geneza 1:2) acest OZN plutea deasupra apei asemeni unor păsări purtate de vânt!

Dacă l-ai fi întâlnit pe Dumnezeu… i-ai fi cerut cartea de vizită?
Revenim pe muntele Sinai… Yahweh nu putea să apară şi să spună pur şi simplu „Eu sunt Dumnezeu” iar interlocutorul să zică ”Ah, da, în regulă”. Dimpotrivă, de fiecare dată când se prezenta (şi asta scrie în Biblie) el trebuia să-şi prezinte CV-ul, cartea de identitate, adică trebuia să se identifice, deoarece el era unul dintre mai mulţi Elohimi. Astfel că de fiecare dată era nevoit să spună „eu sunt cel care a făcut asta şi aia, eu sunt cel care s-a întâlnit cu cutare…” De fiecare dată! Evident asta nu era suficient deoarece Moise, pentru a se asigura că acesta este capabil să-şi onoreze promisiunile, i-a spus de fapt: „trebuie să-i conving pe cei de jos (care între tip începuseră să venereze alt zeu şi îşi făcuseră statuia aurită reprezentând un viţel) să te urmeze pe tine şi nu pe ceilalţi. Deci trebuie să fiu eu convins mai întâi (evident că nu spui asta Dumnezeului Unic şi transcendent, ci unui stăpânitor local, unul din mulţi) de aceea am nevoie să-ţi văd (chestia care în Biblie în general o găsim menţionată ca) GLORIA”. Legat de asta vă spun că cuvântul GLORIE a fost elaborat mai târziu. Termenul ebraic este KAVOD care înseamnă „Obiect greu care conferă putere[4]

“KAVOD” ≠ “SLAVA” /“GLORIA” lui Dumnezeu
‘”Am nevoie să-mi arăţi KAVOD-ul, obiectul greu care-ţi conferă putere”, zice Moise. Răspunsul vine ”În regulă, dar să ştii că dacă trec prea aproape de tine cu Slava / Gloria mea (KAVOD), te va ucide…” Putem trage de aici câteva concluzii: Slava / Gloria lui Dumnezeu ucide, DAR ucide doar dacă ajunge aproape de om, deoarece îl va ucide pe Moise dar nu şi pe cei care se aflau la 600 de metri mai jos. Dumnezeu nu este capabil să controleze efectul propriei “Slave” / “Glorii”, deoarece el spune ”dacă mă apropii prea tare te va ucide, iar eu nu pot împiedica asta”. Pentru a evita moartea lui Moise îl trimite să se ascundă într-o despicătură în stâncă, de unde rezultă că nişte stânci sunt capabile să controleze efectul “Slavei” / “Gloriei” lui Dumnezeu şi să-l protejeze pe Moise. Asta zice foarte clar în Biblie. Nu există nici un dubiu.

Moise se ascunde în despicătură şi Yahweh trece cu KAVOD-ul. Moise supravieţuieşte dar se alege cu o arsură pe faţă. Biblia spune că era nevoit să poarte un voal deoarece nu putea sta la soare cu arsura de pe faţă şi putea să dea jos voalul doar când intra în cortul lui (unde nu-l mai bătea soarele, adică era în umbră). Toţi cei care am fost arşi de soare ştim cum e asta. Fizicianul amintit mai sus a explicat că aşa funcţionează motoarele cu plasmă. Dacă ar fi fost radiat Moise ar fi murit oricum, deci nu erau radiaţii (n.tr. nucleare). În schimb motoarele cu plasmă generează microunde. Dacă ajungi în proximitatea unei raze de microunde vei fi ars imediat dar dacă te ascunzi microundele nu te vor lovi.

Când Elohimul a cerut să i se construiască locuinţa în deşert le spune celor care erau responsabili că pot intra numai în anumite momente specifice şi că atunci când sosea cu KAVOD-ul lui nimeni nu avea voie să fie înăuntru altfel vor muri. Când cei doi fii ai lui Aaron intră pentru a aduce o ofrandă neprogramată ei sunt arşi pe loc. Din nou ’Dumnezeu’ nu ţine cont de intenţiile celor doi. Biblia zice că au murit pentru că au făcut ceva ce nu li s-a cerut… nu pentru că au făcut ceva rău. Imediat după asta Elohimul îi zice lui Moise ”Aminteşte-i lui Aaron că nu poate intra în locuinţa mea COL MEHOD (adică ”oricând”) dacă nu vrea să moară”.. pentru că uneori cine era înăuntru murea, iar Elohimul nu putea face nimic pentru a împiedica asta.’[4]

Leviticul 19: “19. Legea Mea să o păziţi; […] cu haină ţesută din felurite torturi, de lână şi de în, să nu te îmbraci.” Omul se poate întreba: “Adică dacă port o bluză de bumbac şi lână, îl voi supăra pe Dumnezeu?Nu. În zona interioară din casa lui se întâmplau lucruri foarte periculoase, unde puteai să mori dacă intrai la un moment nepotrivit, fără posibilitatea de scăpare, deoarece acolo se întâmplau lucruri pe care oamenii nu trebuiau să le vadă. Cei care aveau permisiunea de a intra aici trebuiau să-şi acopere corpul în întregime cu pânză de in. Asta este descris cu precizie. Ştiţi ce proprietăţi are inul relativ la electricitate? De exemplu, protejează împotriva electricităţii statice. Dacă amestecăm lână în in această proprietate se pierde. Deci, dacă cineva purta amestec de lână cu in se supunea unui risc, mai ales când intra acolo. De aceea trebuiau să se îmbrace numai în in.

Avem o listă întreagă de astfel de indicaţii. Acestea pot fi înţelese citind Biblia şi interpretând ad-literam şi vă garantez că nu este nevoie să inventăm nimic. După asta putem stabili dacă ce scrie în Biblie este adevărat sau fals. Eu vă spun “Iată, asta scrie în Biblie!” NU vă spun adevărul, adevărul absolut, pentru că nu-l cunosc. Dacă asta vreţi mergeţi la cei care-l ştiu. Uşa mea este ultima la care să bateţi în acest scop. Eu fac cel mai stupid lucru din această lume, vă spun “uite ce scrie în Biblia din casa voastră”. Apoi faceţi ce vreţi. Dacă în Biblie scrie că acest perete este roşu, eu vă voi spune “Biblia spune că acest perete este roşu”. Asta nu înseamnă că peretele este într-adevăr roşu. Dar eu vă spun că în Biblie scrie asta. Apoi observăm împreună că peretele este alb şi stabilim că Biblia spune prostii. Nici o problemă. Luăm la cunoştinţă acest lucru. Treaba mea este să vă spun că Biblia spune că peretele este roşu, apoi voi decideţi să credeţi sau nu.’[3]

[Update 07.06.2017] Biblia Ortodoxă Română foloseşte termenul SLAVĂ şi nu GLORIE cum se foloseşte în traducerile Bibliei în limba engleză. Posibil ca traducerile catolice, respectiv protestante să folosească Glorie, dar nu stau să cercetez deoarece nu face nici o diferenţă. Mesajul e acelaşi şi se înţelege. Actualizez ultima porţiune a acestui articol adăugând termenul “Slavă”.

NU avem nici o certitudine privind Biblia… doar ne prefacem

Bibliografia este aceeaşi :

Singura certitudine…
Biblia, însemnând “cărţile” (din greacă “tà biblía”), este o colecţie de cărţi despre care nu ştim de fapt nimic. Nu ştim cine le-a scris. Nu există nici o frază, nici un cuvânt al cărui autor să-l cunoaştem cu certitudine. Nici unul. Nu ştim când au fost scrise. Biblia a fost rescrisă după Exilul Babilonian (din sec 6 î.Hr) sau, potrivit unora, în această perioadă a fost scrisă pentru prima dată. Nu ştim cum au fost scrise iniţial. Chiar şi savanţii biblici israelieni de la Universitatea Ebraică a Ierusalimului spun că “singura certitudine pe care o avem despre Vechiul Testament este că ce citim noi acum nu este ce s-a scris original”… deoarece a fost rescrisă şi modificată de multe ori. Aceasta este singura certitudine pe care o avem. Nici măcar nu ştim cum se citea ce era scris. Limbile semitice, deci implicit Biblia, se scriu fără vocale, deoarece nu există caractere pentru vocale.’[1][2]

Masoreţii
‘Noi credem că deoarece Biblia a fost scrisă acu mii de ani, a fost aranjată în felul în care o cunoaştem tot atunci. De fapt Biblia actuală a fost stabilită / definită (abia) între secolele 6 şi 9 d.Hr de familia lui Moshez ben Aaron ben Asher. Aceştia reprezentau şcoala din Tiberias (pe malul Mării Galilee) şi erau în conflict cu alte familii care reprezentau alte şcoli, cea Palestiniană, cea Samaritană şi cea Babyloniană. Aceştia au câştigat şi ca urmare acum avem Biblia creată de ei. Dacă ar fi câştigat alţii acum aveam o Biblie potenţial diferită… De ce ?! Pentru că Biblia originală a fost scrisă ca o secvenţă continuă de consoane, fără vocale! Munca masoreţilor, cunoscuţi şi ca păstrătorii tradiţiei, a fost:

  1. să împartă / divizeze şirul de consoane şi să determine cuvintele (în condiţiile în care împărţirea şi stabilirea cuvintelor se poate face în multe moduri)
  2. să introducă vocale, care nu erau acolo iniţial, ceea ce de fapt înseamnă introducerea semnificaţiei cuvintelor!

Însă aceşti domni nu şi-au pus problema lingvistică… ei erau interesaţi de introducerea ideilor lor teologice. Şi asta au făcut![4]

‘În zilele noastre, o parte din exegeţii ebraici sugerează alte vocale, schimbând în mare măsură sensul. Şi sunt liberi să facă asta, deaorece nimeni nu ştie cum se citea iniţial. În schimb eu, nu schimb nici măcar un punct, deoarece voi fi criticat aspru. Mie mi se spune, aceasta este Biblia, cea a masoreţilor, pe aceasta trebuie să o folosesc. Pe aceasta am folosit-o când am făcut traducerile pentru Editura Sao Paolo. Am respectat întotdeauna vocalizarea masoreţilor. Dar exegeţii evrei, ca şi custozi direcţi, sunt liberi sa o schimbe.

Să vă dau un exemplu: aici scrie “TVL(n.tr. pentru vizualizare vedeţi Partea a 2-a de la 2:15). Limba ebraică este alcătuită din aproximativ 500 de astfel de rădăcini de 3 consoane, unele având 4 sau 2. Dacă punem două puncte succesive sub fiecare din primele două caractere, devine “TEVEL”, însemnând “Pământ” sau “Univers”. Dacă mai punem un punct sub cele două, astfel încât să formeze un triunghi, obţinem tot “TEVEL” dar cu o semnificaţie total diferită: “raport sexual dintre o femeie şi un animal” sau “raport sexual dintre noră şi socru”. Deci înţelegeţi? Nimeni nu cunoaşte semnificaţia originală…

Ne prefacem
…ca urmare, în legătură cu Biblia noi ne prefacem… Ne prefacem că cea pe care o deţinem este cea originală. Ne prefacem că aşa se citea. Ne prefacem că ştim că asta a vrut să spună. Ne prefacem, că credem, că autorii sunt cei despre care vorbeşte tradiţia. ÎNSĂ, doar ne prefacem.’[2]

Cartea lui Isaia
‘Isaia este cel mai important profet. Cartea lui are 66 de capitole. Atribuim lui Isaia capitolele de la 1 la 39 deoarece, învăţătorii pontifici spun că, nu avem nici un motiv serios de a nega acest lucru. Nu pentru că ştim! Deja ştim că cel puţin 10 capitole nu au fost scrise de el. Capitolele de la 40 la 55 au fost scrise de Deutero-Isaiah, o bună invenţie, deoarece înseamnă “al doilea Isaia”. Dar acest Deutero-Isaiah a scris 200 de ani mai târziu decât primul. Capitolele de la 56 la 66 au fost scrise de Trito-Isaiah, al treilea Isaia, la câteva decenii după al doilea Isaia. Cu toate astea noi le numim pe toate împreună “Cartea lui Isaia”.

Dacă v-aş spune că “Infernul” din “Divina comedie” a fost scris de Dante, deoarece nu avem motive să negăm asta, “Purgatoriul” a fost scris de Deutero-Dante două secole mai târziu, iar “Paradisul” a fost scris de Trito-Dante câteva decenii şi mai târziu, iar la final v-aş spune: ca urmare, Divina comedie a fost scrisă de Dante Alighieri! Ce aţi spune? Exact asta este situaţia cu Cartea lui Isaia. Profeţiile mesianice sunt în Deutero-Isaiah, al doilea Isaia, despre care evident nu ştim nimic şi nu avem idee cine a fost.

Nu ştim nimic, deci ne prefacem.

Nu ştim nimic despre această carte (Biblia) şi totuşi afirmăm că, în primul rând, cei care au scris-o, şi nu ştim cine au fost, au fost inspiraţi de Dumnezeu, iar în al doilea rând că, aceştia au vrut să zică altceva decât ce au scris! Deci domnilor, aici imaginaţia a luat-o razna!

De aceea zic: dacă nu ştim asta, nu ştim aia, nu ştim aialaltă, cel puţin să citim ce scrie! Că altfel ajungem pe tărâmul Albei ca Zăpada şi a celor şapte pitici, ceea ce este foarte posibil de altfel, deoarece Biblia, aşa cum este documentată de arheologia israeliană, ne-a spus o gramadă mare de rahat. Măreaţa poveste a cuceririi tărâmului făgăduit nu s-a întâmplat niciodată. Măreţele regate ale lui David şi Solomon nu au exista niciodată. Ele erau nişte ‘domnii’ tribale mărunte. Iar când regatul a fost divizat după moartea lui Solomon, ei nici măcar nu vorbeau ebraica. Vorbeau un dialect canaanean sub-fenician… în “regatul lui Israel”.’[2]

Mit şi legendă vs adevăr divin
‘Toate poveştile despre origini nu sunt altceva decât copii re-elaborate ale unor texte antice Sumerian-Akkadiene sau Feniciene. În special Geneza este copiată din Atrahasis, Enuma Elish şi Epopeea lui Gilgamesh. Când studiem la şcoală istoria sumeriană suntem învăţaţi că acestea sunt doar alegorii, mituri şi legende. Însă Geneza ne este prezentată ca “adevăr inspirat de Dumnezeu”. Deci am ajuns în situaţia absurdă în care susţinem că originalele sunt mituri, iar copiile sunt adevărul inspirat de Dumnezeu.’[1]

Ei au construit un mit! Un mit care merită, cel puţin, examinat… cu o minte deschisă şi calmă, ţinând cont că Biblia este o carte pe care un popor a folosit-o pentru a-şi înregistra istoria şi ca orice carte de istorie, inclusiv cele scrise în zilele noastre, conţine şi adevăr, dar nu tot Adevărul. Dar, dacă vrem să dobândim din această carte adevăruri absolute, de care depinde viaţa noastră eternă, lucrurile devin serioase.

Date fiind premisele, reacţia omului ar fi să zică că Biblia trebuie aruncată la gunoi. Dar, deoarece Bibia guvernează o mare parte a planetei, direct sau indirect, merită să ne ocupăm de ea, luând în considerare cel puţin ce este scris şi nu doar interpretarea. Apoi fiecare poate să-şi facă propria părere. Dar pentru a vă putea face o părere trebuie să ştiţi ce este scris, deoarece altfel veţi trăi doar cu interpretarea şi riscul e mare.

Nu este deloc întâmplător că, cel puţin între 1200 şi 1800, Biserica interzicea citirea Bibliei. Era interzisă chiar şi deţinerea Bibliei. Şi mai presus de orice era interzisă deţinerea unei Biblii traduse în limba maternă / dialectul local. (n.tr. deci acţiunea lui Martin Luther de a traduce Biblia în germană a fost o sfidare de cel mai înalt nivel!). Asta pentru că, după cum ştiţi, latina era cunoscută doar de învăţaţi, deci nu putea fi înţeleasă de oamenii din popor. În schimb dacă deţineai o Biblie în limba maternă puteai fi persecutat de Inchiziţie. De ce? Pentru că dacă oamenii ar fi citit-o exista riscul să o înţeleagă, deoarece nu suntem proşti. […] Acest lucru nu se putea permite.

Fac asta de 6 ani. De ce, în aceşti 6 ani, mi s-a spus în toate modurile posibile că nu ar trebui să fac această lectură? De ce? Dacă abordarea mea este ignorantă, de ce deranjează atât de mult? Dacă este o stupiditate toată lumea va înţelege asta, nu? Adevărul este că poate nu este chiar aşa stupid.

Exerciţiu de citire
Vă dau acum câteva indicaţii despre cum să citiţi Biblia, pe care o aveţi acasă, respectând întocmai textul:

  • când întâlniţi termenul “Dumnezeu”, care în limba ebraică nu există, puneţi termenul “Elohim”, pe care l-au folosit autorii evrei şi nu puteţi fi mai corecţi. Nu întrebaţi ce înseamnă, pentru că nimeni pe lumea asta nu ştie. S-au propus multe traduceri. Toate sunt adevărate şi toate sunt false, deoarece nimeni nu ştie care e cea corectă. Deci nu întrebaţi, mai ales că veţi înţelege mai târziu că nu contează.
  • când întâlniţi “cel mai înalt”, trebuie să-l înlocuiţi cu “Elyon”, termenul ebraic tradus întotdeauna prin “cel mai înalt”. Această traducere este măcar justificată, deoarece “Elyon” este adjectiv care înseamnă “ceva ce stă deasupra” […].
  • când întâlniţi “domn” / “stapân” sau “etern” trebuie să le înlocuiţi cu “Yahweh”, tradus întotdeauna prin “domn” sau “etern”.
  • când întâlniţi termenul “spirit” trebuie să-l înlouiţi cu “ruach
  • când întâlniţi termenul “glorie” trebuie să-l înlocuiţi cu kavod

Deci, traducerea lui “Elohim” prin “Dumnezeu” este fantezie pură. Traducerea lui “Yahweh” prin “stăpân” sau “etern” este fantezie la putearea n, deoarece nu au nici o legătură, în nici un fel. “Yahweh” poate, poate, poate vine dintr-o radăcină a verbului “a fi”. Unii rabini, profesori docenţi universitari nu clerici din parohii mărunte, afirmă că “Yahweh” este transpunerea în scris a exclamaţiei pe care o pronunţau când îl vedeau sosind: “Iată-l!”. Un rabin senior din Templul Sinai din Los Angeles certifică asta. Dar nu ne punem problema semnificaţiei deoarece nu putem să o rezolvăm. Noi respectăm autorii evrei şi înlocuim traducerile acestea fantastice cu termenii originali. Aşa nu vom avea probleme. Dacă încercăm să traducem intrăm în tunelul interpretării şi trebuie să explicăm de ce am tradus într-un anume fel. Astfel putem pierde decenii discutând cum ar trebui tradus “Elohim”. Citez câteva din traducerile obişnuite “legiferatorii supremi”, “cei puternici”, “cei din înalt”, “cei luminoşi”, dar apoi trebuie să explicăm, în timp ce nouă nu ne pasă. Noi ştim că Biblia vorbeşte de aceştia (Elohimi).

Deci citiţi Biblia pe care o aveţi acasă fără să vă intrebaţi ce înseamnă aceşti termeni, fără să-i traduceţi, doar urmăriţi ce spune contextul de fiecare dată când îi întâlniţi.[2]

Biblia NU vorbeşte despre Dumnezeu

Am decis să postez din opera lui Mauro Biglino deoarece confirmă anumite aspecte ale Învăţăturilor Gardienilor, în primul rând idea din “Distorsiuni intenţionate ale Învăţăturilor Sacre”, deşi nu are nici o legătură cu acestea şi abordarea lui este cu totul diferită. Ceea ce ne interesează în mod special este că revelaţiile lui demontează sistemul de credinţă şi valori care ne-au fost inoculate în cultura creştină în care ne-am format, lucru absolut necesar pentru a putea clădi un nou sistem de cunoaştere bazată pe Materialele Gardienilor.

Deşi autorul foloseşte cuvântul Biblie de fapt se referă la Vechiul Testament (VT). Totuşi implicaţiile înţelegerii adevăratului conţinut al VT pun într-un context total diferit şi Noul Testament (NT)! Mulţi creştini pe care îi cunosc spun că pentru ei există doar NT, dar presupun că asta doar pentru că nu prea ştiu ce sa facă cu VT 🙂 Este dificil să-ţi faci un sistem de credinţă coerent din cele două. ‘Învăţăturile’ din VT nu cadrează cu cele din NT ca urmare majoritatea creştinilor îl ignoră pur şi simplu.

Ceea ce urmează este o traducere adaptată şi sintezată pe alocuri, a materialelor :

Legenda:

  • ‘ ‘ citate din conferinţe, adică exact ce spune Mauro
  • “ ” citate date de Mauro în conferinţă, respectiv termeni analizaţi
  • Restul este parafrazare, uneori necesară din cauza modului oral de prezentare… însă păstrează ideile autorului!

Cine este autorul şi de ce i-am da crezare? (din descrierea de pe youtube [4])
Italianul Mauro Biligno este savant în istoria religiilor şi lingvist profesionist. În calitate de traducător de Ebraică veche, adică Ebraică masoretică, el a lucrat pentru Vatican la traducerea Bibliei Literale. Sarcina lui a fost să traducă Codexul din Leningrad, din 1008 d.Hr, cel mai vechi manuscris găsit, cuvânt cu cuvânt, ad-literam, fără nici un fel de interpretare. Aceasta este versiunea Bibliei pe care toate cele 3 religii monoteiste majore – Creştinismul, Judaismul şi Mahommedanismul – o recunosc ca fiind Biblia originală. Pe perioada a 10 ani de colaborare editura “Sao Paolo”, editura principală prin care Vaticanul îşi publică lucrările religioase, a publicat 17 dintre cărţile Vechiului Testament traduse de el. În timp ce lucra la traducerea Bibliei, a realizat că multe din povestirile spuse de această carte sunt traduse greşit, răstălmăcite, de cele mai multe ori intenţionat, pentru a introduce noţiunea unui Dumnezeu spiritual, atotputernic şi infailibil. Imaginea pe care ne-o dă el despre bestseller-ul tuturor timpurilor este surprinzător de diferită de cea care ne-a fost inoculată. De îndată ce a publicat “Cartea care ne va schimba ideile despre Biblie pentru totdeauna – Zeii veniţi din spaţiu” Vaticanul a suspendat orice publicaţie ulterioară a muncii lui Mauro Biligno (alte 2 cărţi finalizate deja) şi acesta a pierdut toate contractele cu Editura “Sao Paolo”.

 “Putem da până la 70 de semnificaţii diferite cuvintelor din Torah, dar există o semnificaţie pe care cu siguranţă o au şi anume înţelesul literal (Rashi de Troyes – exeget evreu sec. 10th/11th d.Hr)

Tendinţa generală este să nu acceptăm ce scrie în Biblie şi toţi exegeţii pornesc de la ipoteza că în Biblie scrie ceva dar  în realitate, ÎNTOTDEAUNA, vrea să spună altceva! Dacă în schimb presupunem că Biblia spune exact ce vrea să spună putem înţelege o grămadă de lucruri. [4]

‘După cum ştiţi eu vorbesc despre Biblie, dar nu vorbesc despre Dumnezeu. Deoarece Biblia nu vorbeşte despre Dumnezeu, din fericire. În general Biblia nu vorbeşte despre lumi spirituale. Eu ofer o interpretare literală. Ştiu că există multe interpretări diferite. Să zicem că Biblia poate fi citită pe diferite nivele însă noi cunoaştem doar nivelele de suprafaţă şi uităm sau, mai rău, nu cunoaştem deloc nivelul cel mai de bază, adică ce este scris în realitate. Deci noi ştim ce vrea Biblia să spună dar nu ştim ce spune de fapt. Părerea mea este că este fundamental să ştim ce anume scrie, după care putem stabili dacă ce a vrut să spună este credibil, coerent, dacă ne place şi ne face să ne simţim bine… fiecare este liber să decidă pentru el. Însă pentru a ne putea face o părere proprie este important să avem toate elementele inclusiv să ştim exact ce scrie acolo.’[1]

‘Am spus că Biblia nu vorbeşte despre Dumnezeu, iar explicaţia este foarte simplă: Biblia este scrisă într-o limbă care nu are cuvânt pentru “Dumnezeu”. Nu are! […] nu are termenul “eternitate” nici verbul “a crea” cu atât mai puţin “a crea din nimic.’[1]

“BARA” ≠ “a crea”
‘Sensul termenului “BARA”, tradus prin “a crea”, înseamnă de fapt, întotdeauna în toate cele 33-34 de apariţii în Biblie şi nu doar acolo ci în toate limbile semitice, “a interveni într-o situaţie existentă, pentru a o modifica”. Dacă citiţi studiile unor rabini de la universităţi evreieşti, americane sau din israel care scriu în “Societatea de Publicare Evreiască” (“Jewish Publication Society”), aceasta fiind vârful cunoaşterii globale ale rabinilor, veţi găsi că povestea Genezei nu este altceva decât povestea unor partiţionări repetate, nu a unei creări. A fost divizat (/ împărţit / compartimentat / separat / repartizat / distribuit) ceea ce deja exista. Unii au intervenit pentru a re-ordona mediul de care erau interesaţi, pentru a-l putea folosi şi a-l face locuibil.’[1]

“OLAM” ≠ “eternitate”
‘Faptul că Biblia nu conţine termenul “eternintate” scrie în dicţionare. Nu este imaginaţia mea. Dacă căutaţi în dicţionarele Ebraic şi Aramaic al Societăţii Biblice Britanice termenul “OLAM”, termen tradus întotdeauna ca “eternintate” în Biblie, primul lucru pe care îl veţi găsi este “nu traduceţi ca eternitate” 🙂 Cu toate astea, toată lumea îl traduce ca “eternintate”. De ce? Pentru că, dacă pleci de la idea că Biblia vorbeşte despre Dumnezeu, trebuie să apară şi conceptul de eternitate. Dar nu apare.’[1]

“Dumnezeu”
‘Chiar şi exegeţii evrei spun că în Biblie nu apare termenul “Dumnezeu”. Evident aceştia nu sunt prietenii mei, ba din contră, în “Sfatul evreiesc” (“Consulenza Ebraica”) ei analizează toate afirmaţiile mele. Astfel că atunci când într-una din cărţile mele am scris că în Biblie nu există monoteism, aceştia au răspuns că “bineînţeles că nu există monoteism, cum ar putea exista într-o limbă care nu cunoaşte conceptul de << Dumnezeu >>? Aici suntem de acord. De fapt, în Biblie nu doar că nu există monoteism, dar nu există nici politeism. Nu există teism deloc. Teismul este un concept introdus de teologie, ulterior. […] Eu nu spun că nu există lumi spirituale. Atenţie! Când spun că Biblia nu vorbeşte de Dumnezeu nu spun că Dumnezeu nu există. Eu nu ştiu dacă Dumnezeu există sau nu.

Teism / Teologie
‘“Teism” vine din grecescul “theos”, care iniţial nici măcar nu era substantiv ci era adjectiv, adică indica anumite caracteristici şi este legat de rădăcina ebraică “TEOMAE”, care înseamnă “a vedea”. De fapt în greaca antică o “teorie” (“theory”) înseamnă un grup de indivizi trimişi să observe, gardieni / păzitori, justiţiari. Mai târziu a primit articolul “o” şi a devenit substantiv însemnând “Dumnezeu”.’[1]

Vechiul Testament NU este o CARTE SFÂNTĂ ci o cronică
‘De aici putem deduce că Vechiul Testament este de fapt o cronică, scrisă de observatori. Este o cronică a relaţiei dintre o familie, nici măcar o naţie, şi un “Dumnezeu”. Acesta nu s-a ocupat de toţi evreii, ci de un nepot al lui Abraham. Folosesc termenul “Dumnezeu” pentru că aşa suntem obişnuiţi. De fapt e vorba de Yahweh, care s-a ocupat doar de unul din nepoţii lui Abraham. Alţi nepoţi ai lui Abraham erau în ‘grija’ colegilor lui Yahweh, pe care Biblia îi şi numeşte: “Kamosh” şi “Milkom”. Deci familia lui Abraham era împărţită între, cel puţin, aceşti trei indivizi. Biblia povesteşte despre relaţia dintre acea familie pe care azi o cunoaştem ca “Izraeliţi” şi acest individ, Yahweh, care fără nici un dubiu, este primul şi cel mai mare anti-semit consemnat de istorie, deoarece a săvârşit şi a ordonat altora să săvârşească genocid, feminicid, infanticid, feminicid selectiv. Biblia nu este altceva decât documentarea continuă de genociduri săvârşite de semiţi împotriva semiţilor, la ordinele unui ne-semit. Asta este Biblia! Semiţii masacraţi erau veri primari ai masacratorilor. Veri, unchi şi nepoţi se omorau între ei în dispute teritoriale. Secole la rând ni s-a spus ce vrea Biblia să spună, dar Biblia spune asta cu siguranţă. Deci despre asta vorbeşte Biblia. Pe urmă, dacă Biblia vrea să spună altceva, e în regulă.’[1]

Efectul de domino
‘Ca şi consecinţa directă trebuie să ne punem nişte întrebări:
– Dacă Yahweh nu este Dumnezeu, şi trebuie să spun că din fericire nu e, al cui fiu era Iisus Christos? Biserica zice că el este fiul lui Dumnezeu Tatăl, dar vedem că acesta este de fapt Yahweh.
– Dacă Biblia nu vorbeşte despre păcatul Original, de ce a venit / a fost trimis Iisus? Să elibereze omul de un păcat inexistent? (n.tr. explicat în altă conferinţă)
…şi tot aşa putem continua cu un efect de domino…’[1]

La asta mă refeream când am zis că Noul Testament este pus într-un context radical diferit… vă las să cugetaţi la implicaţii 🙂

CE este ADEVĂRUL ?!

ADEVĂRUL este INFORMAŢIE

Adevărul este de două feluri:

Adevăr Obiectiv, Impersonal, Imuabil, ABSOLUT : informaţie privind legile de funcţionare a Creaţiei, ‘istoria’ ca şir de evenimente fără nici un fel de interpretare!

TOATE Structurile Creaţiei Originale sunt dotate cu mecanisme care îndeplinesc funcţia de înregistrare a experienţei proprii. De ex. memoria Akashică de care sunt sigur că aţi mai auzit. Dar aceasta nu este singura. Fiecare nivel de structurare a Creaţiei are o astfel de memorie. În anumite condiţii accesul la aceste înregistrări este posibil! Chiar şi noi, fiinţele care animăm Creaţia, avem astfel de structuri care înregistrează ‘istoria’ noastră personală, doar că am pierdut capacitatea de a le accesa. (de aici şi poveştile care spun că fiecare acţiune a noastră este înregistrată ‘într-o carte’… :))

Adevăr Subiectiv, Personal, Relativ: interpretarea proprie a informaţiei (adică a Adevărului obiectiv), punctul de vedere propriu, al celor care accesează direct informaţia sau experienţa (sau a celor cărora li se relatează).

Se ştie că fiecare individ care participă la acelaşi eveniment îl percepe diferit de ceilalţi participanţi. Printre motive putem enumera: experienţele anterioare, modul de gândire, starea emoţională de moment etc… Fiecare va avea adevărul lui personal deşi acesta va fi doar ‘relativ’ asemănător cu celelalte. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul expunerii la informaţii privind lucruri şi evenimente la care nu am participat.

Deci iată că dilema privind existenţa sau nu a unui Adevăr Absolut s-a evaporat… Ideea că nu ar exista un adevăr absolut a fost intenţionat diseminată pentru a lăsa loc de manevră şi a justifica acţiuni pe baza adevărului personal!

Pe măsură ce conştiinţa individului elevează acesta devine capabil să acceseze şi să cuprindă ‘mai mult adevăr’. Elevarea conştiinţei individului înseamnă accesarea unor nivele superioare ale conştiinţei din care s-a desprins pentru a se manifesta în ‘lume’ şi manifestarea acelei conştiinţe prin gânduri, vorbe, fapte. Implicit, pe traseu, se produce o transformare a modului în care acesta interpretează informaţia / vede lumea… adevărul personal tinde spre cel impersonal! Mai pe româneşte: devine tot mai capabil să înţeleagă şi alte, tot mai multe, puncte de vedere 😉

Căutarea adevărului se încheie când Adevărul Personal devine una cu Adevărul Impersonal presupunând pe lângă aflarea informaţiei şi transformarea conştiinţei spre Acceptarea şi IUBIREA NECONDIŢIONATĂ a TOT CE ESTE!

Voyagers I (“Călătorii I”)

Dacă vreţi să pătrundeţi în Materialele Gardienilor într-un ritm mai rapid decât reuşesc eu să traduc ideile mai semnificative vă recomand să începeţi cu această carte! Oricum nu am intenţia şi nici nu aş putea traduce exhaustiv materialele. Pe măsură ce vă veţi aclimatiza în această cunoaştere veţi înţelege de ce 🙂 Deci vă recomand să studiaţi şi singuri…

Volumul I, din seria de 2 volume, este intitulat “The Sleeping Abductees” adică “Cei răpiţi în somn” sau “Răpiţi dormind”. La nivel personal titlul se referă la oamenii răpiţi de extratereştrii, iar la nivel global la omenirea răpită şi calea ei evolutivă deturnată de la planul original divin, în timp ce ea ‘doarme’!

voyagers-i-cover-front

Citat introductiv de pe prima pagina a cărţii…cuvintele autoarei Ashayana, Deane pe atunci:

Voyagers (“Călătorii”) este un set de cărţi cel mai bine abordat prin întrebarea: Ce ştim cu adevărat despre natura realităţii? Multe idei prezentate în această carte sunt diferite de vechile modele de credinţă prin care am fost învăţaţi să privim realitatea, ele nu neagă vechiul, ci mai degrabă provoacă ideile vechi la evoluţie. Recomand ca cititorul să abordeze informaţia conţinută în această carte cu o minte deschisă, pentru a primi beneficiile materialului Voyagers. Cel mai mare beneficiu al perspectivei Voyagers este darul unei cunoaşteri neobişnuite, prin care unele din aspectele misterioase ale realităţii pot fi înţelese şi măreţia experienţei personale poate fi redescoperită.

Provocările inspiră creştere, iar Voyagers este o provocare, este o carte cu care să creşti în strădania de a înţelege. Voyagers nu este o carte obişnuită, implicaţiile ei sunt atât de profunde în mod intrinsec încât în anumite momente par de necrezut, dar nu este ficţiune. Nu este doar o carte de idei. Este dovada unei călătorii intime prin evenimente personale care pot fi descrise ca nimic mai prejos decât extraordinare. Această carte nu este despre experienţele mele personale, ci mai degrabă este rezultatul acelor experienţe. Dacă este abordată cu o minte flexibilă şi o intuiţie pătrunzătoare, mesajul ei poate fi iluminator, implicaţiile transformatoare.

[…] Voyagers nu este întregul adevăr despre realitatea umană, nu este sfârşitul poveştii prin care toate misterele pot fi soluţionate. Această carte reprezintă un punct de pornire, prin care putem începe să înţelegem cadrul încredibil de complex în care realitatea umană are loc.

[…]

Sper ca cititorul să poată înţelege promisiunea / perspectiva evolutivă implicată de viziunea Voyagers asupra lumii. Este o promisiune care ne aminteşte de măreţia naturii noastre Divine şi reafirmă conexiunea noastră cu o Creaţie sacră.

Traducere şi adaptare din:
Voyagers I (2nd Ed) – Introduction
Ashayana Deane

Vă urez lectură plăcută!

‘Programul oficial’ – ‘Spălaţi pe Creier’

“Poate vă întrebaţi acum la ce ne referim când vorbim despre ‘programul de spălare a creierului’, aşa că vă vom furniza căteva informaţii suplimentare legat de ‘programul oficial al realităţii’ care operează în prezent în sistemul vostru mondial. Nu simţiţi ‘spălaţi pe creier’, vă poate veni greu să concepeţi că aţi fost spălaţi pe creier, şi cel mai probabil nu credeţi că este ceva în neregulă cu ideile şi credinţele răspândite de autorităţile voastre exterioare oficiale (guvern, experţii medicali, experţii apărării, comunitatea ştiinţifică, experţii religioşi, etc) Însăşi structura vieţii voastre zilnice pare să depindă de aceşti ‘experţi’ care înţeleg totul în locul vostru, care vă spun ‘cum stau lucrurile’ şi ce ‘trebuie să faceţi‘. Prin aceste autorităţi aparente sunteţi educaţi să nu vă gândiţi la imaginea de ansamblu, la ce înseamnă realitatea cu adevărat, la scopul pe care existenţa voastră l-ar putea avea.

Sunteţi educaţi să credeţi că astfel de întrebări nu sunt importante sau că nu se poate răspunde la ele. Sunteţi dresaţi să ‘urmaţi regulile’ aşa cum sunt ele dictate de majoritate, să gândiţi cum gândeau părinţii voştri, şi ei cum gândeau părinţii lor. Acesta este programul de care vorbim şi în prezent, pentru majoritatea dintre voi, el operează la un nivel subconştient. De unde originează acest program care privează individul de puterea sa personală? A apărut accidental ca un capriciu al evoluţiei credinţei umane? Cum s-a ajuns aici, încât acest program de idei defineşte acum realitatea în locul vostru şi vă îndeamnă să nu vă definiţi singuri realitatea niciodată? Cine v-a făcut să credeţi că oamenii sunt singura formă de viaţă inteligentă din univers? De unde a luat specia voastră idea că singura realitate ‘reală’ este ceea ce poate fi definit prin cele cinci simţuri cunoscute (n.tr. de noi )? Aţi fost educaţi să credeţi că ‘pur şi simplu aşa este realitatea’, şi majoritatea dintre voi încă acceptaţi această premisă. Acesta este programul! De unde credeţi că vin aceste idei? (poate nu v-aţi întrebat niciodată aceste lucruri, deoarece a pune aceste întrebări nu face parte din program)

Acest program de idei nu v-a parvenit accidental, nici nu a apărut ca un capriciu al evoluţiei. Acest program oficial care acum vă serveşte drept filtru al realităţii nu vă dă o imagine clară sau corectă despre cum este realitatea ‘cu adevărat’. Cine credeţi că beneficiază de credinţa voastră că viaţa extra-terestră nu este o realitate? Cine credeţi că ar putea beneficia de faptul că oamenii sunt închişi într-o lume percepută doar prin cele cinci simţuri? Cine credeţi că ar beneficia cel mai mult din educarea a generaţii întregi de oameni să nu pună sub semnul întrebării autoritatea sau ideile susţinute de acea autoritate?

Până nu începeţi să deschideţi ochii şi nu realizaţi că inteligenţa extra-terestră şi din alte dimensiuni joacă un rol semnificativ în evoluţia umană, şi au fost implicaţi de la începuturile speciei voastre pe Pământ, vă va fi dificil să definiţi acel ‘cine’ sau inteligenţa din spatele programului. (1) […] Implicarea extra-terestră a fost o realitate cu mult dinaintea istorie voastre consemante. Anumite grupuri de vizitatori au lucrat în favoarea evoluţiei umane, altele s-au muncit pentru exploatarea rasei. Aceste facţiuni încă există,  în momentul actual al evoluţiei voastre, unele lucrând spre iluminarea voastră, altele străduindu-se să vă înrobească energiile pentru scopurile lor proprii.

Voi sunteţi responsabili pentru conştienţa voastră şi pentru alegerile pe care le faceţi, alegeri care fie vor expanda acea conştienţă către iluminare fie vă vor cufunda în întuneric şi frică. Vă recomandăm călduros să scoateţi capul din program şi să începeţi, individual, să puneţi întrebările corecte despre planeta voastră, guvernul vostru, ‘experţii voştrii’, şi credinţele pe care le-aţi acceptat în ceea ce priveşte natura realităţii.

[…] Cu cât aveţi mai multă informaţie la dispoziţie cu atât veţi fi mai capabili să luaţi decizii informate şi sa faceţi alegeri înţelepte. NU sugerăm o rebeliune deschisă împotriva autorităţii aşa cum o cunoaşteţi, ci pur şi simplu folosirea discernământului când vă sunt prezentate viziunile acelei autorităţi. Privind în voi înşivă, începând să exploraţi porţiunile identităţii voastre şi cunoscând viaţa dinăuntru, veţi descoperi perspective alternative din care să alegeţi. Veţi avea mai multe informaţii din care să trageţi concluzii şi veţi găsi să puneţi multe alte întrebări la care programul nu vă poate răspunde. Punând întrebările corecte veţi începe o odisee spirituală personală care vă va duce deasupra şi dincolo de program, în iluminarea cuvenită, care este următorul stadiu al evoluţiei voastre ca om.

Traducere şi adaptare din:
Voyagers I (2nd Ed) – Ch 1 – The Program
Ashayana Deane

(1) inteligenta din spatele programuluiun argument de bază al celor care catalogează astfel de idei drept ‘teoria conspiraţiei’ este că, ei cred, că oamenii nu ar fi în stare să pună la punct o acţiune de ‘asemenea amploare’… deoarece pornesc din prisma propriei inteligenţe, clar limitată, incapabilă de aşa ceva. Şi au dreptate 🙂 NU oamenii sunt arhitecţii acestei ‘conspiraţii’. Greşesc însă prin faptul că nu realizează că există inteligenţe mult superioare nivelului nostru actual şi nu acceptă posibilitatea implicării lor în viaţa noastră! Chiar dacă vă vine greu să acceptaţi această idee, faceţi un exerciţiu de imaginaţie şi vedeţi cum totul capătă o altă perspectivă…

“Idea unui Guvern Interior vă poate surprinde pe mulţi deoarece aţi fost condiţionaţi (/dresaţi) secole în şir să aderaţi orbeşte la dictatele autorităţii exterioare. […] Cu conştienţa vine şi responsabilitatea de a folosi acea conştienţă în mod eficient. V-am dat acum darul conştienţei privind activităţile care au loc în infrastructura elitei voastre de putere. (2) Pentru mulţi dintre voi povara acestui dar va părea prea mult de dus. La urma urmei vă sugerăm să începeţi să gândiţi singuri, să puneţi sub semnul întrebării exact acele autorităţi la care v-aţi adresat pentru ghidare şi securitate. Vă ‘constrângem’ să începeţi să priviţi în interior la miezul fiinţei voastre proprii, să începeţi să cautaţi răspunsuri mai degrabă în şoaptele inimii voastre decât să acceptaţi răspunsurile programate date de mintea voastră logică limitată. O povară grea a responsabilităţii, într-adevăr, pentru cei care s-au complăcut în iluzia pre-programată a realităţii ‘oficiale’ cu care aţi fost alimentaţi prin guvern, media şi dogma religioasă.

Nu putem insista suficient să începeţi să priviţi în interior, să descoperiţi înţelepciunea şi splendoarea sinelui vostru interior – o porţiune a identităţii voastre pe care aţi fost programaţi să o negaţi, să nu aveţi încredere în ea şi să vă fie frică de ea. Deoarece tocmai prin acest sine renegat care trăieşte în fiecare din voi vă veţi descoperi propriul adevăr. Din acest loc interior vă veţi găsi răspunsurile proprii. Şi acele răspunsuri s-ar putea foarte bine să vă pună în opoziţie cu programul oficial al realităţii cu care aţi fost alimentaţi. Faceţi o investiţie valoroasă dacă vă alocaţi timp pentru a privi credinţele şi ideile care constituie codurile voastre morale, etice şi perceptuale şi astfel veţi câştiga stăpânire asupra conţinutului minţii voastre conştiente, în loc să-i permiteţi să fie condusă de mofturile celor din afara voastră – care ar putea, sau nu, să vă vrea binele cel mai înalt. În timp ce sacrificaţi temporar simţul securităţii false şi răspunsurile superficiale pe care vi le ofera ‘programul oficial’ puteţi găsi confort ştiind că câştigaţi o achiziţie nepreţuită, suveranitatea personală. Prin suveranitate personală vor fi găsite adevărata securitate personală şi răspunsurile clare.

Legat de subiecte cum ar fi Guvernul Interior, viaţa extra-terestră (ET), fenomene paranormale sau împuternicire (/putere) personală nu veţi găsi prea mult suport din partea perspectivei ‘oficiale’. Într-adevăr, programul oficial actual, care stă la baza realităţii maselor voastre, depinde exact de negarea acestor aspecte ale realităţii umane. Programul de spălare pe creier a fost atât de bine orchestrat prin credinţele voastre subconştiente încât chiar şi prietenii şi familiile voastre s-ar putea să vă stea împotrivă când începeţi să puneţi întrebările corecte. Au fost educaţi să nu se întrebe. Au fost programaţi să urmeze programul şi să perceapă ca o ameninţare orice pune la îndoială motivele sau aplicarea acelui program.(3)

Traducere şi adaptare din:
Voyagers I (2nd Ed) – Ch 1 – Old Zeta Agenda and Personal Growth
Ashayana Deane

(2) Nu am expus încă detaliile la care se face referinţă tocmai pentru a nu împovăra şi a nu stârni respingerea celor care încă nu sunt familiari cu subiectele. În clipa de faţă este importantă realizarea faptului că prisma prin care privim realitatea este defectă… şi că asta nu e întâmplător. Evident, urmează să elaborăm acele subiecte în articole viitoare…

(3) Ca agenţii din Matrix :)… orice personaj din matrice identifica ‘anomalia’ se transforma imediat într-unul din agenţi! Tot aşa se erijează în agenţi / apărători ai ‘sistemului’, în mod foarte surprinzător, oamenii din jurul nostru (chiar membrii de familie şi prietenii) atunci când le ameninţăm ‘lumea’ construită de sistem, cu scopul de a elimina pericolul şi a readuce ‘ordinea’.