Am decis să postez din opera lui Mauro Biglino deoarece confirmă anumite aspecte ale Învăţăturilor Gardienilor, în primul rând idea din “Distorsiuni intenţionate ale Învăţăturilor Sacre”, deşi nu are nici o legătură cu acestea şi abordarea lui este cu totul diferită. Ceea ce ne interesează în mod special este că revelaţiile lui demontează sistemul de credinţă şi valori care ne-au fost inoculate în cultura creştină în care ne-am format, lucru absolut necesar pentru a putea clădi un nou sistem de cunoaştere bazată pe Materialele Gardienilor.
Deşi autorul foloseşte cuvântul Biblie de fapt se referă la Vechiul Testament (VT). Totuşi implicaţiile înţelegerii adevăratului conţinut al VT pun într-un context total diferit şi Noul Testament (NT)! Mulţi creştini pe care îi cunosc spun că pentru ei există doar NT, dar presupun că asta doar pentru că nu prea ştiu ce sa facă cu VT 🙂 Este dificil să-ţi faci un sistem de credinţă coerent din cele două. ‘Învăţăturile’ din VT nu cadrează cu cele din NT ca urmare majoritatea creştinilor îl ignoră pur şi simplu.
Ceea ce urmează este o traducere adaptată şi sintezată pe alocuri, a materialelor :
- [1] Mauro Biglino subltitled English Part 1 – Introduction
- [2] Mauro Biglino subltitled English Part 2
- [3] Mauro Biglino subltitled English Part 3
- [4]Mauro Biglino – Unexpected Bible *FULL Version* (Italian w/ English subtitled) compus din extrase dintr-o conferinţă, ca urmare expunerea nu este continuă şi apar din când în când referinţe la termeni şi idei explicate în secvenţele pe care nu le vedem în video.
Legenda:
- ‘ ‘ citate din conferinţe, adică exact ce spune Mauro
- “ ” citate date de Mauro în conferinţă, respectiv termeni analizaţi
- Restul este parafrazare, uneori necesară din cauza modului oral de prezentare… însă păstrează ideile autorului!
Cine este autorul şi de ce i-am da crezare? (din descrierea de pe youtube [4])
Italianul Mauro Biligno este savant în istoria religiilor şi lingvist profesionist. În calitate de traducător de Ebraică veche, adică Ebraică masoretică, el a lucrat pentru Vatican la traducerea Bibliei Literale. Sarcina lui a fost să traducă Codexul din Leningrad, din 1008 d.Hr, cel mai vechi manuscris găsit, cuvânt cu cuvânt, ad-literam, fără nici un fel de interpretare. Aceasta este versiunea Bibliei pe care toate cele 3 religii monoteiste majore – Creştinismul, Judaismul şi Mahommedanismul – o recunosc ca fiind Biblia originală. Pe perioada a 10 ani de colaborare editura “Sao Paolo”, editura principală prin care Vaticanul îşi publică lucrările religioase, a publicat 17 dintre cărţile Vechiului Testament traduse de el. În timp ce lucra la traducerea Bibliei, a realizat că multe din povestirile spuse de această carte sunt traduse greşit, răstălmăcite, de cele mai multe ori intenţionat, pentru a introduce noţiunea unui Dumnezeu spiritual, atotputernic şi infailibil. Imaginea pe care ne-o dă el despre bestseller-ul tuturor timpurilor este surprinzător de diferită de cea care ne-a fost inoculată. De îndată ce a publicat “Cartea care ne va schimba ideile despre Biblie pentru totdeauna – Zeii veniţi din spaţiu” Vaticanul a suspendat orice publicaţie ulterioară a muncii lui Mauro Biligno (alte 2 cărţi finalizate deja) şi acesta a pierdut toate contractele cu Editura “Sao Paolo”.
“Putem da până la 70 de semnificaţii diferite cuvintelor din Torah, dar există o semnificaţie pe care cu siguranţă o au şi anume înţelesul literal” (Rashi de Troyes – exeget evreu sec. 10th/11th d.Hr)
’Tendinţa generală este să nu acceptăm ce scrie în Biblie şi toţi exegeţii pornesc de la ipoteza că în Biblie scrie ceva dar în realitate, ÎNTOTDEAUNA, vrea să spună altceva! Dacă în schimb presupunem că Biblia spune exact ce vrea să spună putem înţelege o grămadă de lucruri.’ [4]
‘După cum ştiţi eu vorbesc despre Biblie, dar nu vorbesc despre Dumnezeu. Deoarece Biblia nu vorbeşte despre Dumnezeu, din fericire. În general Biblia nu vorbeşte despre lumi spirituale. Eu ofer o interpretare literală. Ştiu că există multe interpretări diferite. Să zicem că Biblia poate fi citită pe diferite nivele însă noi cunoaştem doar nivelele de suprafaţă şi uităm sau, mai rău, nu cunoaştem deloc nivelul cel mai de bază, adică ce este scris în realitate. Deci noi ştim ce vrea Biblia să spună dar nu ştim ce spune de fapt. Părerea mea este că este fundamental să ştim ce anume scrie, după care putem stabili dacă ce a vrut să spună este credibil, coerent, dacă ne place şi ne face să ne simţim bine… fiecare este liber să decidă pentru el. Însă pentru a ne putea face o părere proprie este important să avem toate elementele inclusiv să ştim exact ce scrie acolo.’[1]
‘Am spus că Biblia nu vorbeşte despre Dumnezeu, iar explicaţia este foarte simplă: Biblia este scrisă într-o limbă care nu are cuvânt pentru “Dumnezeu”. Nu are! […] nu are termenul “eternitate” nici verbul “a crea” cu atât mai puţin “a crea din nimic”.’[1]
“BARA” ≠ “a crea”
‘Sensul termenului “BARA”, tradus prin “a crea”, înseamnă de fapt, întotdeauna în toate cele 33-34 de apariţii în Biblie şi nu doar acolo ci în toate limbile semitice, “a interveni într-o situaţie existentă, pentru a o modifica”. Dacă citiţi studiile unor rabini de la universităţi evreieşti, americane sau din israel care scriu în “Societatea de Publicare Evreiască” (“Jewish Publication Society”), aceasta fiind vârful cunoaşterii globale ale rabinilor, veţi găsi că povestea Genezei nu este altceva decât povestea unor partiţionări repetate, nu a unei creări. A fost divizat (/ împărţit / compartimentat / separat / repartizat / distribuit) ceea ce deja exista. Unii au intervenit pentru a re-ordona mediul de care erau interesaţi, pentru a-l putea folosi şi a-l face locuibil.’[1]
“OLAM” ≠ “eternitate”
‘Faptul că Biblia nu conţine termenul “eternintate” scrie în dicţionare. Nu este imaginaţia mea. Dacă căutaţi în dicţionarele Ebraic şi Aramaic al Societăţii Biblice Britanice termenul “OLAM”, termen tradus întotdeauna ca “eternintate” în Biblie, primul lucru pe care îl veţi găsi este “nu traduceţi ca eternitate” 🙂 Cu toate astea, toată lumea îl traduce ca “eternintate”. De ce? Pentru că, dacă pleci de la idea că Biblia vorbeşte despre Dumnezeu, trebuie să apară şi conceptul de eternitate. Dar nu apare.’[1]
“Dumnezeu”
‘Chiar şi exegeţii evrei spun că în Biblie nu apare termenul “Dumnezeu”. Evident aceştia nu sunt prietenii mei, ba din contră, în “Sfatul evreiesc” (“Consulenza Ebraica”) ei analizează toate afirmaţiile mele. Astfel că atunci când într-una din cărţile mele am scris că în Biblie nu există monoteism, aceştia au răspuns că “bineînţeles că nu există monoteism, cum ar putea exista într-o limbă care nu cunoaşte conceptul de << Dumnezeu >>?” Aici suntem de acord. De fapt, în Biblie nu doar că nu există monoteism, dar nu există nici politeism. Nu există teism deloc. Teismul este un concept introdus de teologie, ulterior. […] Eu nu spun că nu există lumi spirituale. Atenţie! Când spun că Biblia nu vorbeşte de Dumnezeu nu spun că Dumnezeu nu există. Eu nu ştiu dacă Dumnezeu există sau nu.
Teism / Teologie
‘“Teism” vine din grecescul “theos”, care iniţial nici măcar nu era substantiv ci era adjectiv, adică indica anumite caracteristici şi este legat de rădăcina ebraică “TEOMAE”, care înseamnă “a vedea”. De fapt în greaca antică o “teorie” (“theory”) înseamnă un grup de indivizi trimişi să observe, gardieni / păzitori, justiţiari. Mai târziu a primit articolul “o” şi a devenit substantiv însemnând “Dumnezeu”.’[1]
Vechiul Testament NU este o CARTE SFÂNTĂ ci o cronică
‘De aici putem deduce că Vechiul Testament este de fapt o cronică, scrisă de observatori. Este o cronică a relaţiei dintre o familie, nici măcar o naţie, şi un “Dumnezeu”. Acesta nu s-a ocupat de toţi evreii, ci de un nepot al lui Abraham. Folosesc termenul “Dumnezeu” pentru că aşa suntem obişnuiţi. De fapt e vorba de Yahweh, care s-a ocupat doar de unul din nepoţii lui Abraham. Alţi nepoţi ai lui Abraham erau în ‘grija’ colegilor lui Yahweh, pe care Biblia îi şi numeşte: “Kamosh” şi “Milkom”. Deci familia lui Abraham era împărţită între, cel puţin, aceşti trei indivizi. Biblia povesteşte despre relaţia dintre acea familie pe care azi o cunoaştem ca “Izraeliţi” şi acest individ, Yahweh, care fără nici un dubiu, este primul şi cel mai mare anti-semit consemnat de istorie, deoarece a săvârşit şi a ordonat altora să săvârşească genocid, feminicid, infanticid, feminicid selectiv. Biblia nu este altceva decât documentarea continuă de genociduri săvârşite de semiţi împotriva semiţilor, la ordinele unui ne-semit. Asta este Biblia! Semiţii masacraţi erau veri primari ai masacratorilor. Veri, unchi şi nepoţi se omorau între ei în dispute teritoriale. Secole la rând ni s-a spus ce vrea Biblia să spună, dar Biblia spune asta cu siguranţă. Deci despre asta vorbeşte Biblia. Pe urmă, dacă Biblia vrea să spună altceva, e în regulă.’[1]
Efectul de domino
‘Ca şi consecinţa directă trebuie să ne punem nişte întrebări:
– Dacă Yahweh nu este Dumnezeu, şi trebuie să spun că din fericire nu e, al cui fiu era Iisus Christos? Biserica zice că el este fiul lui Dumnezeu Tatăl, dar vedem că acesta este de fapt Yahweh.
– Dacă Biblia nu vorbeşte despre păcatul Original, de ce a venit / a fost trimis Iisus? Să elibereze omul de un păcat inexistent? (n.tr. explicat în altă conferinţă)
…şi tot aşa putem continua cu un efect de domino…’[1]
La asta mă refeream când am zis că Noul Testament este pus într-un context radical diferit… vă las să cugetaţi la implicaţii 🙂
Materialele Gardienilor 